Arhive pe etichete: neelucidat

CRIMINALI CELEBRI

Standard

Al doilea caz Ramaru

In timp ce la Bucuresti un intreg arsenal politienesc era angrenat in elucidarea odioaselor crime petrecute in 1971, un alt caz, la Brasov, identic ca desfasurare cu cel din Capitala, era preluat de Securitate.
Psihopatul sexual de la Brasov s-a trezit prins in intrigi tesute de serviciile secrete si a scapat nedovedit, din cauza scenariilor demne de un film din seria James Bond.
NEMTOAICA GISSELLE
Militia din Brasov se confrunta, in anii ’70, ’71, cu un caz de omor deosebit de grav si… sensibil. O nemtoaica, Gisselle, fusese gasita moarta, violata cu bestialitate. Victima fusese surprinsa intr-o zona laturalnica, lovita in cap si, foarte probabil, violata cand inca se zbatea intre viata si moarte. Anchetatorii erau debusolati. Fiind vorba de o turista straina, riscau un incident diplomatic. Cazul trebuia rezolvat cat mai repede, dar nu reuseau sa stabileasca anturajul victimei, lovindu-se de un zid… informativ.
NEVASTA DE AMBASADOR
Ca si cand lucrurile nu erau destul de complicate, a doua victima a fost sotia unui ambasador roman. Se intelege de la sine ce cazuse pe capul militienilor din Brasov si cam de la ce nivel se faceau presiuni. Asa a debutat „Actiunea Bradul”. Cum si in al doilea caz modul de operare era acelasi, s-a trecut la „perierea” violatorilor deosebit de agresivi, presupunandu-se ca unul dintre ei trecuse la „etapa” urmatoare, aceea de criminal – psihopat sexual. Care a lovit din nou. In acest alt treilea caz, victima era o tanara oarecare.
UNUL SAU DOI CRIMINALI?
Ce se intampla la Brasov nu putea scapa neobservat de catre autoritatile de la Bucuresti, care se confruntau cu un caz asemanator ca mod de operare, cazul Ramaru. Fotografiile de la locul faptei pareau copii la indigo. Era posibil sa fie acelasi criminal, care sa faca naveta intre cele doua orase? Diferentele conduceau la ipoteza ca ar fi doi, care actionau independent. Cel din Bucuresti isi alegea victimele dintre debarasoarele de la restaurante, pe care, in prealabil, le „puncta”: le afla orele de lucru si adresa, le urmarea cateva zile, apoi le astepta pe traseul lor spre casa, foarte aproape de locuinta acestora. Cel de la Brasov parea ca actioneaza la intamplare, ascuns in zone laturalnice.
BRUNETUL ATLETIC
A patra crima in Predeal si a treia in Bucuresti a adancit cumplitul mister. Anchetatorii din Bucuresti verificasera si ei cazurile mai vechi de viol si reclamatiile tentativelor de agresiune sexuala, ramase cu autor necunoscut, care ar fi probat „evolutia” unui psihopat sexual de la violator agresiv la criminal feroce. Aveau chiar si un portret-robot, facut in iunie 1970, cand un individ brunet, atletic, cu inaltime aproximativ de 1,75 metri, cu varsta pana in 30 de ani, violase o debarasoare de la Restaurantul Tusnad, in Cimitirul Sf.Vineri, dupa ce o lovise in cap si o intepase cu cutitul. La fel isi descrisesera agresorul o lucratoare de la bufetul Uranus si o debarasoare de la Restaurantul Vulcan, ambele agresate in 1970 si care cu greu au scapat cu viata.
INTERVINE SECURITATEA
Aceleasi semnalmente le ieseau in „carti” si judiciaristilor din Brasov. Doar ca ei aveau si un nume: Ursache. Ursache era cunoscut de judiciaristi ca violator in serie. Anchetat, acesta recunoaste initial crimele, apoi neaga. Probe directe nu erau. In acel moment de cumpana, datele problemei se schimba radical. De la Securitate se avanseaza ipoteza unei patimase povesti de spionaj, urmarire intre agenti si contraspioni, razbunari mascate in crime odioase. Gisselle, banuita de spionaj, fusese urmarita de ai nostri si… ce daca? Lucrurile se complicau ingrozitor.
FINALUL „ACTIUNII VULTURUL” AUTOR NECUNOSCUT
Pentru judiciaristii din Brasov, criminalul, indiferent cine ar fi fost, nu putea fi decat tot un psihopat sexual. Cu toata ancheta in paralel efectuata de ofiterii de securitate, crimele de la Brasov au ramas cu autor necunoscut. „Actiunea Bradul” a ramas pana astazi un mare mister.
„Actiunea Vulturul” (numita astfel dupa strada unde a fost gasita cea de a doua victima din Bucuresti), care debutase in aprilie 1971, s-a incheiat in 27 mai, fiind arestat Ion Ramaru , student la Facultatea de Medicina Veterinara, pe care il incriminau toate probele stranse in timpul anchetei.

CRIMINALI CELEBRI

Standard

Bela KISS

Când Bela Kiss, tinichigiu din satul Czin kota, Ungaria, a fost chemat sub drapelul ţării sale în Marele Război, în 1914, el a lăsat în urma sa drugi de fier şi lacăte la uşile si ferestrele casei sale, cam dărăpănate de la marginea oraşului. Nu se poate spune că ar fi fost nevoie cu adevărat de asemenea măsuri de prevedere atât de remarcabile, căci Kiss avea o reputaţie proastă, de vrăjitor, si puţini dintre vecinii săi s-ar fi aventurat în apropierea casei, indiferent de pretext.
Aşa că, până în 1916, nimeni nu a dat prea mare atenţie lui Bela Kiss si casei sale bine zăvorâte; iar când acest lucru s-a întâmplat, cei care au acţionat n-au fost nişte săteni uşor de dus cu vorba, ci doi poliţişti în uniformă, cărora li se încredinţase misiunea de a căuta rezerve de benzină ilegal depozitate, care ar fi putut fi reintroduse în circuitul cerut de efortul de război. Când au sosit la Czinkota, n-a durat prea mult până ce câţiva dintre localnicii mai limbuţi i-au informat pe cei doi ofiţeri despre Bela Kiss si containerele sale metalice.
Cei din sat aflaseră de existenţa containerelor încă de când îşi făcuse apariţia bătrâna care, din când în când, făcea curăţenie la Bela. Aceasta fusese singura persoană care intrase la el în casă vreodată; în cele din urmă, fusese concediată, pentru că-şi băga nasul peste tot. Kiss o prinsese pe bătrână trăgând cu ochiul prin pod si o dăduse afară imediat – dar nu înainte ca femeia să fi apucat să zărească şirul ordonat de containere mari, de metal, aşe­zat pe un suport.
În timp ce poliţiştii au deschis, în virtutea îndatoririlor lor, zăvoarele de la uşa din faţă a casei, grupuri de săteni îngrijoraţi aşezaţi de jur-împrejur au stat să-i privească, la o distanţă respectabilă, aşteptându-se, fără îndoială, la apariţia unor demoni care, la deschiderea uşii, aveau să dea buzna afară. Lucrurile stăteau cu mult mai rău.
Sus în pod se aflau, bineînţeles, şapte containere grele de metal, închise etanş. Când cauciucul de protecţie al primului dintre ele a fost tăiat şi a fost ridicat capacul, ofiţerii de poliţie au fost nevoiţi să se dea înapoi, din cauza mirosului pestilenţial care emana din container – nici vorbă de vapori de petrol ameţitori, ci de duhoarea morţii şi a putrefacţiei, în fiecare container se afla trupul gol şi fără viaţă al câte unei femei, proptite în picioare, cu urmele frânghiei strangulatorului încă vizibile în jurul gâtului.
Curând după aceea, clădirea se umpluse de poliţişti, care descopereau obiecte de îmbrăcăminte pentru femei si bijuterii, plus chitanţe de amanet pentru alte câteva sute. După efectuarea unor săpături pe terenul din jurul casei, s-au descoperit rămăşiţele pământeşti ale altor şaptesprezece persoane – toate de sex feminin si toate ademenite la Castelul lui Barbă Albastră de anunţurile publicate de Bela Kiss prin ziare, în care îşi oferea serviciile de agent matrimonial si ghicitor.
Conform dosarelor armatei, la înrolarea sa, Kiss a fost trimis în Serbia, unde ulterior a fost rănit şi a murit într-un spital militar. O verificare la spital a relevat faptul că bărbatul care murise acolo nu semăna câtuşi de puţin cu descrierea lui Bela Kiss – mai întâi, era prea tânăr, aproape un copil.
După toate aparenţele, vicleanul Kiss făcuse schimb de plăcuţe de identitate cu un pacient pe moarte si fusese astfel liber să dispară, în confuzia creată de război, cu o identitate nouă, cu vechiul renume pus în cârca unui tovarăş căzut. Din acest moment, nu se mai ştie nimic sigur despre Bela Kiss; s-ar putea, aşa cum au presupus unii, să fi fost printre milioanele de ostaşi căzuţi în război. Sau poate că nu, pentru că s-a zvonit că ar fi ajuns la Budapesta după război. S-ar putea să se fi înrolat în Legiunea Străină franceză, aşa cum au afirmat alţii; iar în 1932 s-a spus chiar că ar fi fost văzut la New York. Un singur lucru este sigur – Bela Kiss n-a fost niciodată judecat pentru masacrul de la Czinkota.