Arhive pe etichete: moarte

Si ei sunt printre noi(I)

Standard

images3

„O femeie din Houston, Texas, a doborat recordul mondial la marimea sanilor, dupa ce a reusit sa obtina o cupa masura 38 KKK.

Femeia „ascunde”, practic, in sutien doua mingi de baschet.

Sheyla a uimit intreaga lume primavara trecuta, cand a doborat pentru prima data recordul dupa o operatie estetica prin care si-a implantat peste 4,5 litri de silicon. In aprilie, sutienul ei avea masura 34FFF.”

Domle’ uite aici fata cu initiativa si cu un scop precis in viata.Ea vrea sa ajunga sa isi gadile ceafa cu sanul…de obicei asta se intampla cand ai prea mult timp liber si cand iti doresti neaparat sa aspiri covorul cu nasul.Bine ca m-a facut mama mica dar cu un suflet mare,macar o sa am coloana dreapta pana ‘oi face baca.

Citește restul acestei intrări

CRIMINALI CELEBRI

Standard

Al doilea caz Ramaru

In timp ce la Bucuresti un intreg arsenal politienesc era angrenat in elucidarea odioaselor crime petrecute in 1971, un alt caz, la Brasov, identic ca desfasurare cu cel din Capitala, era preluat de Securitate.
Psihopatul sexual de la Brasov s-a trezit prins in intrigi tesute de serviciile secrete si a scapat nedovedit, din cauza scenariilor demne de un film din seria James Bond.
NEMTOAICA GISSELLE
Militia din Brasov se confrunta, in anii ’70, ’71, cu un caz de omor deosebit de grav si… sensibil. O nemtoaica, Gisselle, fusese gasita moarta, violata cu bestialitate. Victima fusese surprinsa intr-o zona laturalnica, lovita in cap si, foarte probabil, violata cand inca se zbatea intre viata si moarte. Anchetatorii erau debusolati. Fiind vorba de o turista straina, riscau un incident diplomatic. Cazul trebuia rezolvat cat mai repede, dar nu reuseau sa stabileasca anturajul victimei, lovindu-se de un zid… informativ.
NEVASTA DE AMBASADOR
Ca si cand lucrurile nu erau destul de complicate, a doua victima a fost sotia unui ambasador roman. Se intelege de la sine ce cazuse pe capul militienilor din Brasov si cam de la ce nivel se faceau presiuni. Asa a debutat „Actiunea Bradul”. Cum si in al doilea caz modul de operare era acelasi, s-a trecut la „perierea” violatorilor deosebit de agresivi, presupunandu-se ca unul dintre ei trecuse la „etapa” urmatoare, aceea de criminal – psihopat sexual. Care a lovit din nou. In acest alt treilea caz, victima era o tanara oarecare.
UNUL SAU DOI CRIMINALI?
Ce se intampla la Brasov nu putea scapa neobservat de catre autoritatile de la Bucuresti, care se confruntau cu un caz asemanator ca mod de operare, cazul Ramaru. Fotografiile de la locul faptei pareau copii la indigo. Era posibil sa fie acelasi criminal, care sa faca naveta intre cele doua orase? Diferentele conduceau la ipoteza ca ar fi doi, care actionau independent. Cel din Bucuresti isi alegea victimele dintre debarasoarele de la restaurante, pe care, in prealabil, le „puncta”: le afla orele de lucru si adresa, le urmarea cateva zile, apoi le astepta pe traseul lor spre casa, foarte aproape de locuinta acestora. Cel de la Brasov parea ca actioneaza la intamplare, ascuns in zone laturalnice.
BRUNETUL ATLETIC
A patra crima in Predeal si a treia in Bucuresti a adancit cumplitul mister. Anchetatorii din Bucuresti verificasera si ei cazurile mai vechi de viol si reclamatiile tentativelor de agresiune sexuala, ramase cu autor necunoscut, care ar fi probat „evolutia” unui psihopat sexual de la violator agresiv la criminal feroce. Aveau chiar si un portret-robot, facut in iunie 1970, cand un individ brunet, atletic, cu inaltime aproximativ de 1,75 metri, cu varsta pana in 30 de ani, violase o debarasoare de la Restaurantul Tusnad, in Cimitirul Sf.Vineri, dupa ce o lovise in cap si o intepase cu cutitul. La fel isi descrisesera agresorul o lucratoare de la bufetul Uranus si o debarasoare de la Restaurantul Vulcan, ambele agresate in 1970 si care cu greu au scapat cu viata.
INTERVINE SECURITATEA
Aceleasi semnalmente le ieseau in „carti” si judiciaristilor din Brasov. Doar ca ei aveau si un nume: Ursache. Ursache era cunoscut de judiciaristi ca violator in serie. Anchetat, acesta recunoaste initial crimele, apoi neaga. Probe directe nu erau. In acel moment de cumpana, datele problemei se schimba radical. De la Securitate se avanseaza ipoteza unei patimase povesti de spionaj, urmarire intre agenti si contraspioni, razbunari mascate in crime odioase. Gisselle, banuita de spionaj, fusese urmarita de ai nostri si… ce daca? Lucrurile se complicau ingrozitor.
FINALUL „ACTIUNII VULTURUL” AUTOR NECUNOSCUT
Pentru judiciaristii din Brasov, criminalul, indiferent cine ar fi fost, nu putea fi decat tot un psihopat sexual. Cu toata ancheta in paralel efectuata de ofiterii de securitate, crimele de la Brasov au ramas cu autor necunoscut. „Actiunea Bradul” a ramas pana astazi un mare mister.
„Actiunea Vulturul” (numita astfel dupa strada unde a fost gasita cea de a doua victima din Bucuresti), care debutase in aprilie 1971, s-a incheiat in 27 mai, fiind arestat Ion Ramaru , student la Facultatea de Medicina Veterinara, pe care il incriminau toate probele stranse in timpul anchetei.

CRIMINALI CELEBRI

Standard

Ramaru, vampirul din Bucuresti

Ramaru Ion este, de departe, cel mai sadic criminal in serie intalnit in analele Politiei Romane. El a comis nu mai putin de trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, sase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol, o talharie si trei furturi. Criminalul a actionat in Bucuresti in anii 1970 – 1971. Cazul Ramaru a starnit curiozitatea nu doar judiciaristilor, ci si multor psihologi si criminalisti. Reputatul comisar de politie Traian Tandin a scris chiar o carte despre odiosul criminal. Ramaru, supranumit „vampirul din Bucuresti”, a ramas, peste ani, cu reputatia celui mai sinistru criminal roman.
Nascut la Corabia, pe 12 octombrie 1946, Ion Ramaru si-a manifestat inclinatia spre infractiuni inca de la 18 ani.Atunci a fost condamnat pentru prima data pentru talharie.
In cea de-a doua jumatate a anului 1970 si primele luni ale anului 1971 o serie de crime, comise cu o cruzime greu de descris au zguduit Capitala. Un individ necunoscut ataca dupa miezul noptii femei singure, pe care le lovea cu un ciocan sau toporisca. Un alt element comun era faptul ca individiul actiona numai in noptile cu fenomene meteorologice deosebite : ninsoare, ploaie torentiala cu tunete si fulgere, furtuna si vant puternic, ger cumplit, ceata, pacla. Dupa cateva crime comise in circumstante similare, a devenit clar pentru judiciaristi ca era vorba despre un asasin in serie. Dupa un an de ancheta, cu ajutorul descrierilor facute de victimele care au avut norocul sa ramana in viata, pe 27 mai 1971, politistii au reusit sa-l prinda pe ucigas. In timpul anchetei, Ion Ramaru si-a recunoscut aproape tot „palmaresul” : 23 de infractiuni dintre cele mai grave. Cu toate acestea, a incercat sa-i convinga pe anchetatori ca este un om bolnav psihic, care nu poate raspunde pentru faptele sale. In acelasi timp, insa, incerca sa-i convinga pe anchetatori ca el este faptasul crimelor, de fiecare data insistand sa fie dus la locul in care a comis asasinatul. Momentul cel mai dificil atat pentru anchetatori, cat mai ales pentru victime, a fost cel al recunoasterii agresorului. Ramaru a fost asezat intr-un grup de persoane de aceeasi talie cu el si fizionomie asemanatoare. Inainte de intrarea in incapere a fiecarei victime, el isi fixa un alt loc in rand, la alegerea sa. Victimele care au fost lovite cu toporul in cap sau taiate cu cutitul, in momentul in care intrau in incapere si dadeau cu ochii de el incepeau pur si simplu sa tremure, desi nu mai erau in pericol. Ramaru credea ca a reusit sa demonstreze anchetatorilor ca este un individ care nu poate raspunde pentru faptele sale. A suferit un soc in momentul in care a citit materialul de urmarire penala. In cartea „Cazul Ramaru”, comisarul de politie Traian Tandin descrie cu lux de amanunte acel moment : „Ramaru l-a citit cu foarte mare atentie si, vazand ca expertii nu-l considerau, asa cum sperase el, iresponsabil, si-a schimbat brusc atitudinea si a spus : «Nu mai recunosc nimic din ceea ce v-am spus». In continuare, n-a mai raspuns nici la intrebarile avocatului”… Ramaru a fost condamnat la moarte. In momentul in care a fost citita sentinta, in sala de judecata a izbucnit un ropot de aplauze. Ramaru a facut recurs, insa Tribunalul Suprem a considerat ca sentinta trebuie sa ramana definitiva. „Vampirul din Bucuresti” a fost executat, prin impuscare, pe 23 octombrie 1971. Inaintea executiei, asa cum prevedea legea, criminalul a avut dreptul la o ultima dorinta. „Vreau sa traiesc” au fost ultimele cuvinte ale celui care, cu sange rece, a luat mai multe vieti.

CRIMINALI CELEBRI

Standard

Paul John KNOWLES

Adeseori se întâmplă ca numai datorită probelor aduse în instanţă să se poată pune la un loc elementele disparate ale personalităţii unui ucigaş şi să se ajungă la o evaluare raţională a motivelor sale pentru a ucide. Despre Paul John Knowles nu vom şti niciodată totul; în timpul unei tentative de evadare, a fost împuşcat mortal de un reprezentant al ordinii publice. Redăm în continuare amănuntele care se cunosc.
După o copilărie începută sub proaste auspicii petrecută în cea mai mare parte prin orfelinate, atracţia pe care tânărul Knowles o simţea faţă de micile tâlhării s-a transformat în delicventă juvenilă, ducând la condamnări la închisoare de tot felul, de la jaf la mai multe crime.
Pe data de 26 iulie 1974, la numai două luni de la eliberarea sa din penitenciarul Railford, statul Florida, Knowles a dat prima lovitură ; prima victimă a fost profe­soara Alice Curtis, în vârstă de şaizeci si cinci de ani, ucisă în cursul unui jaf. Acest incident a fost urmat de suprimarea a două tinere surori, Lillian şi Mylette Anderson, în vârstă de unsprezece, respectiv şapte ani; mama lor era o prietenă a familiei Knowles. în cursul lunii august, Knowles şi-a adăugat la activ încă trei victime, iar în luna următoare încă cinci. Ziua de 16 octombrie l-a găsit în Marlborough, statul Connecticut, unde Knowles a violat şi strangulat o femeie si pe fiica acesteia, adolescentă; trei zile mai târziu, în Woodford, statul Virginia, a împuşcat-o pe Doris Hovey cu puşca soţului ei.
La începutul lui noiembrie, Knowles se afla la Macon, statul Georgia, unde a ucis un bărbat pe care îl întâlnise într-un bar şi pe fiica acestuia. Crimele au continuat în Georgia până când, pe 8 noiembrie, a început o relaţie extraordinară cu o ziaristă englezoaică, cu numele de Sandy Fawkes, care îşi petrecea vacanţa în Statele Unite. S-au întâlnit în barul unui hotel din Atlanta; Knowles folosea numele de „Daryl Golden”.
In următoarele şase zile si nopţi, cei doi au fost aproape inseparabili, iar în tot acest timp Knowles a făcut câteva aluzii la faptul că ar fi un ucigaş în masă, flatat probabil de posibilitatea ca domnişoara Fawkes să scrie o carte despre el. „Daryl” a amintit şi faptul că înregistrase pe bandă detalii despre activităţile sale (de fapt, înregis­trase pe bandă o confesiune pe care o lăsase în păstrare avocatului său).
În ciuda începutului pasional, relaţia dintre ei s-a întrerupt, în parte pentru că Knowles a îndreptat arma împotriva noii sale prietene. Ultimele cuvinte pe care i le-a adresat au fost: „Am să fiu ucis… în cel mult un an am să fiu mort.” De fapt, acest lucru s-a întâmplat cu mult mai devreme.
După ce a mai comis încă două crime, una asupra unei patrule de poliţie a cărei maşină o furase, Knowles a fost arestat când maşina a derapat, părăsind şoseaua, în încercarea de a evita un blocaj de pe drum. După o urmărire pe jos, prin pădure, Knowles a fost capturat şi reţinut de poliţie. A doua zi, pe 17 noiembrie 1974, Paul John Knowles si-a desfăcut cătuşele si a încercat să evadeze. Pe când încerca să smulgă arma şerifului, el a fost împuşcat mortal de către un agent FBI.
Astfel s-a încheiat scurta şi zadarnica viaţă a lui Paul John Knowles, omul pe care presa îl botezase „ ucigaşul Casanova „. Se ştie că a comis optsprezece crime în patru luni – dar, după estimările sale, numărul acestora era de treizeci si cinci. Romanul „ Timp pentru a ucide ” de Sandy Fawkes a fost publicat cu trei ani mai târziu.