CRIMINALI CELEBRI

Standard

Edmund Emil KEMPER

Primele crime au avut loc pe data de 7 mai 1972 ; victime au fost Anita Luchese si Mary Ann Pesce, două studente de la colegiul de stat Fresno din Berkeley. începutul anilor şaptezeci era o perioadă în care autostopul era încă destul de sigur şi studenţii din toate colegiile din Statele Unite foloseau acest mijloc tradiţional de transport. Dar a fost o zi foarte nefericită pentru ele, căci cel care s-a oferit să le ducă cu maşina a fost Edmund Kemper, bărbatul care, în curând, avea să dea autostopului un foarte periculos renume.
Ameninţate de Kemper cu pistolul, Anita şi Mary Ann au fost duse într-un defileu împădurit, ucise cu lovituri violente de cuţit si apoi cadavrele au fost violate, înainte de a fi aduse înapoi în portbagajul maşinii lui Kemper, la acesta acasă.
Pe data de 14 septembrie, Aiko Koo, o elevă japoneză de liceu în vârstă de cincisprezece ani, făcea autostopul. Kemper a dus-o în munţi, cu pistolul la tâmplă, iar acolo â sufocat-o, a comis un act de necrofilie si apoi s-a întors acasă cu cadavrul decapitat. După ce a comis mai multe acte sexuale cu cadavrul fără cap, Kemper l-a tăiat în bucăţi pe care apoi le-a transportat, pentru a le îngropa în munţi, lângă Boulder Creek.
Cynthia Schall a fost cea de a treia victimă-şcolăriţă a lui Kemper si, după ce a împuşcat-o mortal şi a abuzat de trupul ei, l-a tăiat în bucăţi în baie şi apoi a aruncat totul de pe înălţimile stâncoase de la Carmei.
Această serie, care începuse să fie cunoscută drept „crimele şcolare”, a continuat la numai o lună de la moartea Cynthiei Schall, când Rosalinda Thorpe şi Alice Luis au fost luate din campusul de la Santa Cruz în seara zilei de 5 februarie 1973, după ce Kemper se oferise să le ducă acasă. Pe drum a scos pistolul şi, fără a fi în nici un fel provocat, le-a împuşcat pe fete în cap, acolo unde se aflau. Kemper a oprit maşina, a dus cadavrele în portbagaj si a plecat spre casă. Din nefericire, mama lui Kemper se afla acolo, aşa că a fost obligat să efectueze decapitarea pe când cadavrele se aflau încă în portbagaj. În dimineaţa următoare a tăiat mâinile lui Alice Luis si apoi a aruncat trupurile mutilate în canionul Eden din Alameda, unde au fost găsite la mai mult de o săptămână după aceea.
Duminica de Paşti, 1973. Prezenţa mamei sale în casă devenise, evident, un obstacol în calea libertăţii lui Kemper de a ucide, de a viola şi a mutila; aceasta a fost ziua în care el i-a crăpat capul cu un ciocan de lemn, i l-a tăiat si a ascuns restul trupului. Apoi a invitat-o la ceai pe prietena sa, Sarah Hallett, pe care a lovit-o cu o cărămidă în cap, a strangulat-o si a decapitat-o, după care a comis un act sexual cu restul cadavrului, înainte de a pleca de-acasă în maşina domnişoarei Hallett.
Era limpede că Edmund Kemper îşi pierdea forţele; se părea că pofta sa de a ucide se apropia de sfârşit. N-a încercat în nici un fel să se ascundă, n-a încercat să se deghizeze – lucru care ar fi fost, oricum, dificil pentru un bărbat de doi metri înălţime şi o sută douăzeci si şapte de kilograme greutate – ori măcar să-şi schimbe numele. Iar atunci când toate încercările de a-l găsi s-au soldat cu un eşec, Kemper a telefonat la poliţia din Pueblo, Colorado, spunând că el era ucigaşul şcolăriţelor . Desigur, poliţiştii nu l-au crezut şi numai datorită propriei sale insistenţe Edmund Kemper a fost, în cele din urmă, închis.
La procesul său, care a avut loc în Santa Cruz în aprilie 1973, Kemper a fost învinuit de opt crime şi declarat în deplinătatea facultăţilor mintale – cel puţin în sensul juridic. Cu toate acestea, s-a relevat faptul că dovedise o puternică înclinaţie către sadism chiar şi în copilărie, când exersase pentru perioadele ulterioare din viaţa sa, torturând mici animale; chiar şi părinţii săi îl descriseseră drept „ţicnit de-a binelea”.
La vârsta de cincisprezece ani, Kemper îşi împuşcase bunica în cap („M-am întrebat ce-ar fi s-o împuşc pe bunica”), apoi si pe bunicul său. După aceea, Kemper îi telefonase mamei sale, pentru a-i spune că sunt morţi. Fusese internat în Spitalul Federal Atascadero si, în ciuda avertismentu­lui categoric al medicilor, fusese eliberat în 1969 şi lăsat în custodia mamei sale.
Găsit vinovat, Edmund Kemper a cerut să fie executat, dar Curtea nu a putut face mai mult pentru el decât să-l condamne la închisoare pe viaţă – în cazul lui, într-adevăr până la sfârşitul zilelor, fără posibilitatea de a fi eliberat condiţionat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s