Domnisoara D.

JACK SPINTECĂTORUL

Timp de trei luni, între sfârşitul lunii august şi până la începutul lunii noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost martora unei serii de crime odioase – încă nerezolvate. Asasinatele se caracterizau printr-o sălbăticie nemaiîntâlnită; fiecare dintre cele cinci victime – toate prostituate – au fost atacate pe la spate şi tuturor li s-a tăiat beregata; în patru cazuri, corpurile au fost supuse unei asemenea mutilări si disecţii, cum numai o minte bolnavă sau un maniac sexual putea să-şi imagineze. Durata acestui mister, care s-a transformat probabil în seria celor mai faimoase crime din lume, a dat naştere unei biografii atât de ample consacrate Spintecătorului, încât vom descrie doar, pe scurt, anumite detalii.
Prima victimă a fost Mary Ann Nichols (zisă Polly), care a pierit pe 31 august 1888 , într-o vineri, pe Buck’s Row. Raportul poliţiei din ziua următoare preciza: „Nu se cunoaşte o crimă mai brutală şi mai feroce ca aceasta”. Pe 8 septembrie, a urmat „întunecata Armie” Chapman de 47 de ani, care a fost asasinată cu cruzime pe Hanbury Street.
O crimă dublă s-a înregistrat duminică, 30 septembrie. Primul cadavru a fost găsit în jurul orei unu noaptea, de un căruţaş ce se afla cu treburile lui în Berners Street: „Cadavrul aparţinea unei femei şi avea o tăietură foarte adâncă în jurul gâtului, de la o ureche la cealaltă”. A fost identificată ulterior ca fiind „Lungana Liz” Stride. în colţul de sud-vest al lui Mitre Square s-a găsit al doilea cadavru, cel al Catherinei Eddowes : „în acest caz, victima era atât de desfigurată, încât identificarea a fost foarte dificilă ; abdomenul îi fusese practic smuls şi o parte din intestine scoase şi înfăşurate în jurul gâtului… Omorul era opera unei mâini de profesionist…”
Ultima crimă si cea mai îngrozitoare – pentru că Spintecătorul a avut suficient timp la dispoziţie – a avut loc la 9 noiembrie:
Mary Jane Kelly a fost ucisă în propria ei cameră din Miller’s Court. Gîtul îi fusese secţionat de jur-împrejur cu un cuţit, despărţind aproape capul de trup. Abdomenul îi fusese spintecat şi deschis parţial, braţul drept si sânii tăiaţi, ca si capul ce atârna de trup ţinându-se numai de piele, nasul retezat, pielea de pe frunte jupuită, gambele detaşate de picioare şi răzuite de carne. Abdomenul fusese tăiat cu un cuţit „adânc, în cruciş”, măruntaiele din partea inferioară şi ficatul smulse. Interiorul corpului si părţi din coaste lipseau, dar ficatul, se spune, fusese plasat între picioarele bietei victime. Criminalul aşezase pe o masă carnea de pe coapse şi de pe gambe, împreună cu sânii şi nasul, iar una din mâini o înfipsese în stomac.”
(Illustrated Police News)
Cu aceasta, crimele au încetat şi au început controversele care aveau să dureze mai bine de un secol, în ciuda uriaşului efort făcut de poliţia metropolitană, nu a fost găsită nici o dovadă concludentă pe care să se poată sprijini acuzaţia de crimă, iar teoriile referitoare la identitatea lui Jack oscilau între improbabil şi imposibil – numărul teoriilor era identic cu cel al emiţătorilor. Câteva din cele mai importante ar fi următoarele:
Montague John Druin: un avocat ratat, care s-a aruncat în Tamisa în decembrie 1888. Faptul că moartea lui a coincis cu încetarea crimelor din zona Whitechapel a constituit o dovadă incontestabilă pentru unii că el era ucigaşul.
Severin Klosowski (alias George Chapman) : si-a ucis trei neveste prin otrăvire, dar era puţin probabil ca un criminal să-si schimbe propriul modus operandi. Oricum, s-a înregistrat faptul că inspectorul-sef, detectivul Frederick Abberline, însărcinat cu căutarea Spintecătorului, a observat că, la arestarea lui Chapman, acesta ar fi spus: „în sfârşit, aţi pus mâna pe Jack Spintecătorul”. Mai târziu nu şi-a recunoscut spusele, dar a intrat în mitologia consacrată Spintecătorului.
Dr. Rosfyn D’Onston Stephenson, autor de lucrări consacrate esotericului şi magician care, s-a sugerat, ar fi înfăptuit crimele din East End ca ritualuri de magie neagră. „Misterul” s-a adâncit o dată cu dispariţia lui, în 1904.
A.S.R. Prinţul Albert Victor, duce de Clarence (nepotul reginei Victoria): scandalurile din familia regală au fost întotdeauna publice şi aparenţele care înconjurau familia Clarence au dat naştere la numeroase teorii care, mai mult sau mai puţin, aveau darul de a-1 încrimina chiar pe duce.
Cea mai speculată teorie a fost cea a existenţei unei complicităţi între Sir William Gull, medicul de familie, actorul Walter Sickert si vizitiul curţii, pe nume John Netley . Potrivit acesteia, ei ar fi fost autorii asasinatelor pentru a preîntâmpina un scandal, care 1-ar fi implicat pe Clarence, cu o vânzătoare şi un copil nelegitim.
O altă teorie îl consideră ucigaş pe James Kenneth Stephen, tutorele ducelui la Cambridge, homosexual si, aşa cum chiar el declarase, un duşman patologic al femeilor.
Dr. Thomas Neill Cream era el însuşi autor a numeroase crime, singura sa legătură cu Spintecătorul fiind faptul că, înainte de a fi spânzurat, după cum spune legenda, ar fi rostit: „Eu sânt Jack… “, o confesiune tristă, curmată brusc de nodul care s-a strâns în jurul gâtului său. De altfel, în timpul toamnei macabre în care s-au comis crimele din Londra, Thomas Cream se afla într-o închisoare din America.
În plus, s-a mai sugerat şi că Jack ar fi putut fi Jill Spintecătoarea, o moaşă nebună sau o femeie odioasă care provoca avorturi; sau poate era un evreu, măcelar ritual, si care nu ar fi reprezentat o privelişte neobişnuită în East End, unde ar fi fost de aşteptat să poarte haine pătate de sânge si un cuţit la fel ?
Într-adevăr, s-au mai făcut referiri şi la un alt evreu, Kosminski, care locuia în Whitechapel şi care fusese internat într-un azil, în martie 1889. Dar ceea ce ar trebui reţinut ar fi ipoteza unui scriitor cum că Jack n-ar fi fost nici unul dintre cei presupuşi, ci un ucigaş care va rămâne necunoscut şi nedescoperit .